Gărâna 2016 – Ziua a treia: Bacalaureatul în jazz
Un text de Cătălin Toader, jurnalist Dilema Veche
Foto: Mircea Albuțiu/Andrei Becheru
Poate cea mai atipică zi de sâmbătă din câte am trăit până acum la Gărâna… Niciun recital mainstream, pe care să poți dansa, în schimb am fost martorii unor demonstrații de jazz atmosferic și al unor momente de improvizație absolut speciale. Cu mici modificări în program, dar care nu au afectat decât în mică măsură cursivitatea serii, încă o demonstrație a nevăzutului coșmar logistic pe care organizatorii unui festival de asemenea anvergură îl au de gestionat.
Food au făcut ce știu ei mai bine – au cântat de au rupt instrumentele, un recital de jazz ambiental ce a translatat spre locuitorii temporari ai curții o adevărată călătorie inițiatică, firimituri de hrană pentru suflet.
Kurt and the Boys au semnat primul și singurul moment al festivalului în care chitara clasică de jazz este vedeta recitalului. Armonii și sincronizare de mare clasă, cu un sound ce a amintit pe alocuri de Pat Metheny sau John Abercrombie, plus inevitabilele referințe la John Scofield, muzician cu care Kurt Rosenwinkel a împărțit multe scene (inclusiv pe cea de la Gărâna, în 2012).
În fine, seara muzicală s-a încheiat cu probabil cel mai intim și rafinat recital pe care-l puteam afla la această ediție aniversară. Maestrul absolut al clarinetului european, Louis Sclavis, secondat extraordinar de Vincent Courtois și Dominique Pifarely, a presărat peste poiană semințele unui stil foarte rar abordat pe scenele românești – chamber jazz bazat pe multă improvizație și pe un dialog înspăimântător de precis între cei trei muzicieni. Nici clasic, nici modern, nici fusion, ci mult mai mult decât toate astea la un loc. Și, trebuie să recunosc, surprinzător pentru mine faptul că au reușit să prindă în mreje mare parte din public. Ceea ce nu înseamnă altceva decât faptul că publicul nostru este, firește, mai cult și mai inteligent decât al lor…
Side note
Proiecția filmului Bacalaureat, semnat de Cristian Mungiu, a încheiat seara multiculturală de sâmbătă, cea mai caldă (din punct de vedere meteorologic) de până acum. Excelentă ideea de a aduce filmul românesc în spații mai puțin convenționale, chiar dacă ne-am dovedit clar mai puțin pregătiți decât juriul de la Cannes, care i-a acordat lui Mungiu premiul pentru regie la ediția din acest an.
Hint – Langoșul cu dulceață de caise e genial, combinația dintre aluatul sărat și dulceața de casă face toți banii…
