Festivalul de la Gărâna din 2007. După un drum lung și obositor, amețită de serpentine și căldură, nimeresc în rândurile din față tocmai la concertul lui Jan Garbarek. Dau să-mi aprind o ţigară ca să mă mai liniştesc şi să intru în atmosferă şi aflu că nu pot să fac asta pentru că-i deranjează pe muzicieni. Înjur în gând şi-mi vine să mă mut, dar rămân totuşi la locul meu. Îmi atrage privirea Manu Katché şi de el rămâne lipită aproape tot concertul. Îi urmăresc mâinile, totul mi se pare poezie şi-mi spun că-i cel mai bun toboşar din lume. Nu eram umblată pe la concerte şi festivaluri de jazz. Experienţa mea era limitată la audiţiile de-acasă. Nici nu-i de mirare că m-a uimit ce-am văzut. Apoi a fost Nguyên Lê experience când era cât pe ce să leşin, lipită de scenă, ca fanele extaziate ale „domnului Michael” la primul său concert în Bucureşti, în 1992.
De-atunci am zis, gata, la festivalul ăsta trebuie venit în fiecare an. Şi asta am şi făcut, fără să sar niciun an. Şi-am observat apoi că, invariabil, la fiecare ediţie, a existat măcar o trupă care m-a impresionat până la lacrimi, care a schimbat ceva în mine şi care mi-a dat energia de a rezista încă un an, prinsă în rutina vieţii cotidiene, în care momentele de trăire intensă sunt rare, în care te laşi dus de val şi munceşti, faci tot felul de lucruri lipsite de importanţă, care îţi îngreunează picioarele şi-ţi pun o pâclă pe creier. Ei, pâcla asta se risipeşte la Gărâna. Mai lasă natura câte-o ceață, dar asta nu te afectează, n-are nicio legătură cu tine. Că doar nu vii până aici cu atâta bucurie şi speranţa unei epifanii ca să te laşi apăsat de vreme!
Zic epifanie şi nu revelaţie, deşi nu sunt o persoană religioasă. Gândindu-mă ce să scriu despre festivalul de la Gărâna, mi-am dat seama cu surprindere că participarea la festival a devenit un ritual. Totul se desfăşoară într-o anumită ordine – bagaj, ora de întâlnire cu prietenii cu care călătorim, oprirea la cafea în Hațeg, țuica de bun venit cu gazda, coborârea la scenă, în recunoaștere, înainte de lăsarea serii, discuțiile purtate târziu în noapte despre ce ne-a plăcut și ce nu, plecatul acasă a doua zi după terminarea festivalului, cu o oprire de rămas-bun la scenă –, cu puţine abateri aducătoare de anxietate, pentru ca la final să se petreacă inevitabilul.
Și uite-aşa, an după an, clătita uriaşă cu gem e mai bună fiindcă am mâncat-o chiar înainte de concertul preferat, prietenii mi-s şi mai dragi, pentru că am trăit momentul alături de ei, şi ajung să-i iubesc tot mai mult pe organizatori fiindcă fac asta pentru mine.
Mariana Buruiană
Biletele şi abonamentele pentru Gărâna Jazz Festival pot fi cumpărate on-line de pe www.garana-jazz.ro/bilete/, www.bilete.ro, www.eventbook.ro sau www.eventim.ro, precum și de la casa de bilete a festivalului, înainte de concerte.
