Un text de Cătălin Toader, jurnalist Dilema Veche
Foto: Mircea Albuțiu
Gărâna 2016 – Ziua 1 – O primă zi de excepție la ediția aniversară a Gărânei, de o consistență absolut remarcabilă… Și cu multă lume pentru o zi de joi. Yuri Honing în zi de grație, dar cu sarcina ingrata de a deschide balul, a încălzit mai greu publicul, însă acesta s-a lăsat în cele din urmă sedus. Cu un trio de prieteni care s-a dedulcit la o stare de grație pe care au trimis-o fără efort și ocupanților de butuci, plus un pianist (Wolfert Brederode) în mare formă, saxofonistul olandez a deschis cu stil festivalul.
Publicul s-a aprins cu adevărat abia la al doilea recital al zilei, cel al grupului condus de Magnus Ostrom. Fostul membru al celui mai special grup de jazz contemporan, Esbjorn Svensson Trio, tobarul suedez a comprimat atenția spectatorilor fără niciun efort aparent. Concertul a fost foarte dinamic și a reușit să coaguleze atenția întregii poieni, mai ales prin momentele de virtuozitate etalate. Și cu un tribut fostului prieten care ne-a amintit ce mare pierdere am suferit în urmă cu opt ani.
Carlos Bica și proiectul Azul n-a făcut altceva decât să închidă cu clasă prima seară, cu o combinație de inspirație și căldură pe care doar artiștii cu adevărat autentici le pot îngloba. O seară de joi excelentă, definitiv o mare pierdere pentru cei care n-au putut veni sau care au decis să sosească doar la tăiatul tortului.
În rest, Gărâna rămâne formula cu câteva constante clare – frigul pătrunzător, bancurile lui Moșu și deliciosul gulaș al lui Gigi, scăpat aseară puțin peste limita legală admisă. Am mâncat și am plâns, dar nu ne-am lăsat. Dincolo de toate astea, marea minune e faptul că, deși a trecut o zi plină de muzică bună, mai sunt încă patru. Și ce zile!
